Introducere

Coranul, singura călăuzire adevărată pentru umanitate, a fost revelat pentru a învăţa oamenii cum să facă faţă tuturor situaţiilor pe care le-ar putea întâmpina în această lume. În plus, tradiţia Profetului nostru (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne arată cum să aplicăm învăţăturile coranice în viaţa noastră. Dumnezeu le-a oferit oamenilor posibilitatea de a înţelege cum să trăiască conform moralităţii expuse în Coran, menţionând exemple din viaţa profeţilor şi a altor musulmani: "Voi aţi avut în el o pildă frumoasă, pentru cel ce nădăjduieşte în Allah şi în Ziua de Apoi. Dacă, însă, cineva întoarce spatele, [să se ştie că] Allah este Deajuns pentru Sine şi este Demn de Laudă" (Capitolul Al-Mumtahana: 6) şi"V-am trimis Noi vouă versete limpezitoare şi pildă de la cei care s-au petrecut mai înainte de voi şi îndemn pentru cei care au frică [de Allah]" (Capitolul An-Nur: 34). În aceste versete, El le reaminteşte musulmanilor sinceri şi devotaţi, care îşi doresc tot ce este mai bun în Viaţa de Apoi, că oamenii prezentaţi în Coran le oferă un exemplu bun şi o călăuzire dreaptă.

Dintre aceşti musulmani sinceri se distinge Maria (Pacea fie asupra sa!), una dintre cele două femei menţionate în Coran datorită caracterului lor exemplar: "Şi Allah a dat-o drept pildă pentru aceia care cred pe muierea lui Faraon, care a zis: «Doamne, durează-mi mie o casă lângă Tine în Rai şi mântuieşte-mă pe mine de neamul de nelegiuiţi!» Şi [la fel şi] pe Maria, fiica lui 'Imran, care a rămas neprihănită şi am suflat în ea din Duhul Nostru. Şi ea a crezut în cuvintele Domnului ei şi în scripturile Sale şi a fost ea dintre cei supuşi cu statornicie." (Capitolul At-Tahrim: 11-12). Aşadar, fiecare credincios este responsabil să studieze şi să încerce să-şi însuşească caracterul exemplar al Mariei, descris cu cea mai mare acurateţe în Coran.

Prin modelul Mariei, Dumnezeu ne prezintă caracterul ideal al femeii musulmane. Acest caracter este complet diferit de caracterul obişnuit al femeilor din societăţile laice din zilele noastre; acesta din urmă este modelat, în general, conform standardelor sociale aflate încă în vigoare, moştenite de la strămoşi. În acest orizont social se aşteaptă ca bărbaţii şi femeile să se conformeze unor trăsături caracteriale foarte diferite, dat fiind că idealurile, viziunea asupra lumii, modul de viaţă şi perceperea evenimentelor de către bărbaţi se presupun a fi diferite de cele ale femeilor.

Totuşi, conform Coranului, bărbaţii şi femeile au aceleaşi responsabilităţi şi acelaşi caracter; Dumnezeu face referire la un caracter musulman ideal. El defineşte caracterul islamic în versetele următoare: "Musulmanilor şi musulmanelor, dreptcredincioşilor şi dreptcredincioaselor, celor supuşi şi celor supuse, celor iubitori de adevăr şi celor iubitoare de adevăr, celor statornici şi celor statornice, celor smeriţi şi celor smerite, celor ce dau milostenii şi acelora [dintre femei] care dau milostenii, celor care postesc şi acelora [dintre femei] care postesc, celor care îşi păzesc castitatea lor şi acelora [dintre femei] care şi-o păzesc, celor care-L pomenesc pe Allah mereu şi acelora [dintre femei] care-L pomenesc, Allah le-a pregătit iertare şi răsplată mare." (Capitolul Al-'Ahzab: 35).

Aşa cum se demonstrează în acest verset, caracterul fiecărei persoane - bărbat sau femeie - nu este determinat în funcţie de valorile societăţii respective sau de perpetuarea tradiţiilor, ci doar prin raportare la caracterul ideal musulman. Orice femeie care îmbrăţişează acest caracter îşi va forma cea mai puternică şi fermă personalitate posibilă. Iar prin aplicarea efectivă a acestui model în viaţa sa, ea va câştiga mulţumirea şi dragostea lui Dumnezeu în loc să depună eforturi inutile pentru a obţine recunoaşterea statutului sau a superiorităţii sale ca individ în cadrul societăţii.

În această carte ne vom ocupa de caracterul femeii obişnuite, aşa cum se manifestă în societăţile laice, şi vom analiza procesul prin care a ajuns să se deformeze acest caracter. În plus, vom analiza caracterul Mariei, pe care Dumnezeu a ridicat-o deasupra tuturor femeilor, definind astfel caracterul ideal al femeii musulmane. La sfârşitul acestui studiu, vom conchide că superioritatea fiinţei umane se stabileşte numai în funcţie de credinţa, frica şi respectul faţă de Dumnezeu şi de caracterul elevat al persoanei respective, iar fiecare bărbat sau femeie care face fapte bune va fi răsplătit(ă) cu dreptate prin mulţumirea şi Îndurarea lui Dumnezeu asupra sa şi cu Paradisul, aşa cum se precizează în versetul următor: "Oricine face fapte bune, bărbat sau femeie – credincios fiind – aceia vor intra în Rai şi nu vor fi nedreptăţiţi nici cât un punct" (Capitolul An-Nisa': 124).

Un alt scop pe care ne propunem să îl atingem în această carte constă în dezvăluirea deficienţelor prezente în caracterul femeii obişnuite din societăţile laice şi în împărtăşirea cunoaşterii islamice acelor oameni care caută adevărul, dorind să descopere şi să adopte acel stil de viaţă şi moralitate, răsplătite prin onoare, respect şi excelenţă atât pe pământ, cât şi în Viaţa de Apoi.

V-am trimis Noi vouă versete limpezitoare şi pildă de la cei care s-au petrecut mai înainte de voi şi îndemn pentru cei care au frică [de Allah]"
(Capitolul An-Nur: 34)


Maria: O Femeie Musulmana Exemplara

Caracteristicile Societăţii În Care A Trăit

Conform surselor istorice, Dumnezeu a onorat-o pe Maria, care a trăit în urmă cu aproximativ două milenii, prin naşterea Profetului Iisus (Pacea lui Allah fie asupra sa!). Ea a fost una dintre femeile alese - pe pământ şi în Viaţa de Apoi. S-a născut în Palestina ocupată de romani; era evreică şi trăia într-o comunitate iudaică.

Idolatria constituia religia statului roman. Evreii, alcătuind o naţiune preferată în trecut de Dumnezeu "faţă de celelalte lumi" (Capitolul Al-Baqara: 47), au modificat religia Lui, au adoptat credinţe false, s-au răzvrătit împotriva poruncilor Sale şi nu mai erau mulţumitori şi recunoscători pentru darurile Lui asupra lor. Unii dintre ei chiar i-au omorât pe profeţii trimişi prin Îndurarea lui Dumnezeu, deoarece nu le-au convenit poruncile pe care aceşti bărbaţi binecuvântaţi le transmiteau. Coranul revelează nesupunerea lor: "Noi am încheiat legământ cu fiii lui Israel şi am trimis la ei profeţi. Dar de fiecare dată când vine la ei un trimis cu ceea ce nu era plăcut pentru sufletele lor, parte din ei i-au învinuit că minţesc, parte din ei i-au omorât." (Capitolul Al-Ma'ida: 70).

"Ei au fost la Noi printre cei mai buni aleşi" (Capitolul Sad: 47)

"... pe Solomon care a fost un rob prea bun şi care a fost cu căinţă!" (Capitolul Sad: 30).

Giovanni Bellini's painting depicting Maryam, 1505. It is on display in the St. Zaccaria church in Venice. This altar painting, oil on wood, measures 402 x 273 cm. It was later on transferred onto canvas.

Maria a fost născută într-o perioadă tulbure, când singura speranţă a evreilor era prea mult aşteptatul lor Mesia, Salvatorul. Fără ca ea să ştie, Dumnezeu deja o alesese şi hotărâse să fie educată pentru a îndeplini această datorie sfântă. Maria ocupa un loc central în orizontul de aşteptare israelit, întrucât avea să dea naştere Profetului Iisus, lăudat de Dumnezeu în termenii următori: "... numele lui va fi Al-Masih, Isa, fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah]. El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel şi când va fi bărbat între două vârste şi va fi dintre cei evlavioşi." (Capitolul 'Al-'Imran: 45-46).

Dumnezeu a ales-o pe Maria pentru a le aduce moralitatea şi religia autentică oamenilor care şi-au abandonat religia originară şi au adoptat tot felul de superstiţii şi speculaţii sterile. Dumnezeu a revelat multe aspecte din viaţa ei: naşterea şi familia din care făcea parte, naşterea Profetului Iisus, caracterul ei elevat şi modul în care a rezistat în faţa acuzaţiilor şi calomniilor societăţii.

„Îngerii au zis: «O, Maria!
Allah îti vesteste un Cuvânt din partea Lui:
numele lui va fi Al-Masih, Isa, fiul Mariei,
maret în aceasta lume ca si în lumea de Apoi si unul dintre cei mai apropiati [de Allah]»“
(Capitolul 'Al-'Imran: 45)

Dumnezeu Binecuvântează Familia 'Imran

Dumnezeu a revelat: "Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui 'Imran peste toate lumile [din vremea lor], Ca scoborâtori unii din alţii..." (Capitolul 'Al-'Imran: 33-34). Cu alte cuvinte, familia 'Imran descinde din neamul Profeţilor Adam, Noe şi Avraam (Pacea lui Allah fie asupra lor!) şi ei toţi erau oameni binecuvântaţi. Una dintre aceste persoane alese a fost Maria, a cărei familie a crezut sincer în Dumnezeu, a respectat limitele pe care El le-a stabilit pentru umanitate, L-a căutat şi a avut încredere în El întotdeauna.

Naşterea Mariei

Când soţia lui 'Imran, o credincioasă devotată, a aflat că este însărcinată cu Maria, s-a rugat imediat lui Dumnezeu. Ea l-a slăvit pe Dumnezeu şi I-a promis că Îi va dedica Lui copilul. Fata pe care a născut-o a fost numită Maria, care înseamnă "a sluji", sau, cu alte cuvinte, "cineva care Îl adoră pe Allah fără încetare". Dumnezeu îi revelează ruga în versetele următoare: "[Adu-ţi aminte] când muierea lui 'Imran a zis: «Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte-l de la mine! Tu eşti cel Care Aude Totul şi Atoateştiutor!» Şi când a născut, a zis ea: «Doamne, am zămislit o copilă!», dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Şi un băiat nu este întocmai ca o copilă! «Eu i-am pus numele Maria şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui Şeitan cel izgonit!»" (Capitolul 'Al-'Imran: 35-36).

One of Giovanni Bellini's masterworks, "Frari Triptych," 1488, is displayed in the Church of Frari, Venice, Italy.

Cuvântul arab "muharreren", tradus aici ca "devotat [doar slujirii Tale]", înseamnă "preocupat numai de Viaţa de Apoi şi lipsit de orice interes faţă de această lume; slujitor în templul lui Allah; adorare devoţională intensă; cel a cărui adorare nu este pătată de scopuri lumeşti". (1)

Adevărata libertate poate fi obţinută numai prin slujirea lui Dumnezeu, abandonarea în faţa Lui şi eliberarea de orice servitute faţă de alte fiinţe sau valori. Pentru aceasta s-a rugat soţia lui 'Imran când a dedicat-o pe Maria lui Dumnezeu, dorindu-şi ca fiica ei să fie supusă numai lui Dumnezeu şi să nu caute mulţumirea oamenilor sau a societăţii.

Imediat după naşterea Mariei, mama ei s-a întors spre Dumnezeu, a căutat mulţumirea Lui şi L-a rugat să o protejeze pe Maria şi pe urmaşii ei de răutatea lui Şeitan. Dumnezeu a acceptat această rugă făcută din toată inima: "... şi a lăsat-o să crească cu bună creştere" (Capitolul 'Al-'Imran: 37). Cu alte cuvinte, Mariei a fost dăruită cu cea mai bună educaţie şi cel mai elevat caracter posibil.

Credinţa totală a Mariei, mama Profetului Iisus, izvorâtă din profunzimea inimii, acceptarea numai a lui Dumnezeu drept mentor, întoarcerea constantă către El şi predarea totală de sine în faţa Lui sunt exemple foarte importante asupra cărora toţi credincioşii ar trebui să reflecteze.

„Domnul lor le-a raspuns:
«Eu nu las sa se piarda nicio fapta plinita de vreunul dintre voi,
barbat sau muiere, deopotriva unul cu altul! Iar pe cei care au pribegit, care au fost alungati din caminele lor, care au fost prigoniti pe calea Mea, care au luptat si au fost omorâti, voi sa-i ispasesc de faptele lor rele si sa-i fac sa intre în Gradini pe sub care curg pâraie, drept rasplata din partea lui Allah». La Allah se afla buna rasplata!“
(Capitolul 'Al-'Imran: 195).

Dumnezeu L-A Însărcinat Pe Profetul Zaharia (Pacea Lui Allah Fie Asupra Sa!) Cu Educarea Mariei

Dumnezeu i-a dăruit Profetului Zaharia credinţă sinceră şi l-a lăudat şi l-a călăuzit pe calea cea dreaptă. Dumnezeu îl laudă şi-i evidenţiază devoţiunea, frica, respectul faţă de El, precum şi caracterul său superior: "Şi Zaharia, loan, Iisus şi Elie – toţi fiind printre cei cuvioşi! Şi Ismail, Eliseu, Iona şi Lot - pe toţi i-am preaales Noi deasupra tuturor seminţiilor! Şi am ales Noi dintre părinţii lor şi dintre urmaşii lor şi dintre fraţii lor şi i-am călăuzit Noi pe un drum drept" (Capitolul Al-'An'am: 85-87).

Dumnezeu ne-a dezvăluit că responsabilitatea educării Mariei i-a revenit Profetului Zaharia. El şi-a îndeplinit sarcina cu devoţiune, a fost martor la multe miracole din viaţa ei şi a observat că Dumnezeu a preferat-o celorlalţi oameni. Profetul a văzut cum Îndurarea lui Dumnezeu a susţinut-o şi i-a asigurat toate cele necesare. De exemplu: "... şi a încredinţat-o lui Zaharia. Şi de fiecare dată când intra Zaharia la ea în templu, găsea lângă ea mâncare. Şi a întrebat-o el: «O, Maria, de unde ai aceasta?» Iar ea îi răspundea: «Ea este de la Allah!» Allah îl hrăneşte pe cel pe care El voieşte, fără socoteală!" (Capitolul 'Al-'Imran: 37).

Răspunsul dat de Maria la această întrebare dezvăluie Îndurarea şi Harul lui Dumnezeu asupra sa.

„Si, oare, voiesc ei judecata din vremea pagâniei? Dar cine, oare ar putea sa fie judecator mai bun decât Allah, pentru un neam care se crede statornic?“
(Capitolul Al-Ma'ida: 50)

Dumnezeu A Ales-O Pe Maria Peste Femeile Lumilor

Maria a fost o musulmană cu un devotament remarcabil, care s-a dedicat cu adevărat Domnului ei, I-a preamărit numele şi s-a întors către El în rugăciune constantă tot timpul vieţii. Aşa cum Dumnezeu a ales familia 'Imran deasupra tuturor celorlalte, El a ales-o pe Maria, i-a asigurat cea mai bună educaţie, a purificat-o de orice răutate şi a aşezat-o deasupra tuturor femeilor. Dumnezeu îi descrie superioritatea: "[Adu-ţi aminte] când îngerii au zis: «O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor! O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează-te şi pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă!»" (Capitolul 'Al-'Imran: 42-43).

Castitatea Exemplară A Mariei

Maria, ca şi restul familiei sale, era cunoscută printre oameni atât pentru devoţiunea faţă de Dumnezeu, cât şi pentru religiozitatea, castitatea şi sinceritatea sa. Dumnezeu vorbeşte de ea ca de o persoană supusă Lui: "Şi [la fel şi] pe Maria, fiica lui 'Imran, care a rămas neprihănită şi am suflat în ea din Duhul Nostru. Şi ea a crezut în cuvintele Domnului ei şi în scripturile Sale şi a fost ea dintre cei supuşi cu statornicie" (Capitolul At-Tahrim: 12); "Şi [adu-ţi aminte] de aceea care şi-a păstrat castitatea ei. Şi am suflat Noi asupra ei prin duhul Nostru şi am făcut din ea şi din fiul ei semn pentru [toate] lumile." (Capitolul Al –'Anbiya': 91).

Maria Îl Întâlneşte Pe Îngerul Gavriil

Maria a trăit multe miracole de-a lungul vieţii. Unul dintre ele a fost întâlnirea cu îngerul Gavriil. Odată, când şi-a părăsit familia, s-a retras din comunitate şi a plecat spre est, l-a întâlnit pe îngerul Gavriil, care i-a apărut sub înfăţişarea unui om bine clădit: "Pomeneşte în Carte [Coranul] şi de Maria, când ea s-a retras de la neamul ei într-un loc spre răsărit Şi a pus între ea şi între ei un văl! Şi atunci am trimis la ea Duhul Nostru, care i s-a arătat cu înfăţişarea unui om adevărat" (Capitolul Maryam: 16-17).

Allah's advice to Maryam to eat dates could be an indication to their beneficial vitamins and minerals.

Neştiind cine este acest bărbat, ea a căutat refugiu la Dumnezeu şi a declarat că nu are frică mai adâncă şi respect mai profund decât faţă de Dumnezeu: "A zis ea: «Caut apărare la Cel Milostiv faţă de tine! Dacă tu eşti cuvios, [nu te apropia de mine]!»" (Capitolul Maryam: 18). Vorbele ei dovedesc cu claritate încrederea plenară în Dumnezeu şi importanţa acordată castităţii şi devoţiunii faţă de El. Mai mult decât atât, ea l-a îndemnat pe acest bărbat necunoscut să aibă frică şi respect faţă de Dumnezeu.

Îngerul Gavriil s-a prezentat prin următoarele cuvinte: "I-a răspuns el: «Eu sunt numai un trimis al Domnului tău ca să-ţi vestesc un prunc curat!»" (Capitolul Maryam: 19). Aşa cum este relatat în Coran: "Îngerii au zis: «O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa, fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah]»" (Capitolul 'Al-'Imran: 45). Maria a răspuns: "Însă ea a zis: «Cum să am eu un prunc, dacă nu m-a atins niciun bărbat şi nici târfă nu sunt?»" (Capitolul Maryam: 20) - indicând castitatea ei. Îngerul Gavriil i-a spus: "I-a răspuns el: «Întocmai aşa!» Allah creează ceea ce voieşte El. Când El hotărăşte un lucru, El spune doar «Fii» şi el este de îndată!" (Capitolul Al-'Imran: 47); "I-a răspuns el: Aşa este! Dar Domnul tău a zis: «Acesta pentru Mine-i [un lucru] uşor! Şi-l vom face Noi un semn pentru oameni şi o îndurare din partea Noastră! Acesta-i un lucru [de mult] hotărât!» Şi ea l-a zămislit şi s-a retras cu el într-un loc depărtat" (Capitolul Maryam: 21-22).

Prin voia lui Dumnezeu, Maria, deşi fecioară, l-a purtat în pântec pe Profetul Iisus. Sarcina sa a fost independentă de relaţia obişnuită cauză-efect a acestei lumi. Circumstanţele conceperii sale fac parte dintre miracolele date de către Dumnezeu Profetului Iisus.

Retragerea Mariei

Dumnezeu a revelat: "Şi ea l-a zămislit şi s-a retras cu el într-un loc depărtat" (Capitolul Maryam: 22). În acest loc îndepărtat în care ea s-a retras, Dumnezeu a susţinut-o cu Îndurarea Lui, a ocrotit-o şi i-a asigurat toate nevoile materiale şi spirituale din timpul sarcinii.

Indubitabil, retragerea Mariei din comunitate a avut la bază mai multe motive. De exemplu, Dumnezeu a îndepărtat-o de criticile oamenilor incapabili să-i înţeleagă situaţia miraculoasă. De asemenea, a putut petrece această perioadă într-o stare de mulţumire şi pace. Mai târziu, printr-un alt miracol, Dumnezeu a revelat circumstanţele naşterii miraculoase, a infirmat toate acuzaţiile şi calomniile aduse împotriva ei şi i-a întărit reputaţia sa impecabilă.

Naşterea Profetului Iisus Şi Susţinerea Divină Acordată Mariei De Către Dumnezeu

Dumnezeu a susţinut-o deplin pe Maria în timpul sarcinii. Este foarte dificil pentru o femeie să treacă printr-o experienţă care îi pune viaţa în pericol - mai exact, să nască singură, neasistată medical sau măcar în prezenţa unei moaşe. Cu toate acestea, Maria a depăşit orice dificultate, punându-şi toată încrederea în Dumnezeu. Dumnezeu a ajutat-o trimiţându-i revelaţii, în timp ce ea trecea prin durerile facerii, în apropierea trunchiului unui curmal. Dumnezeu i-a spus să nu se întristeze, pentru că El a pus un râu la picioarele sale, iar ea trebuie doar să scuture trunchiul de curmal pentru a se bucura de curmalele proaspete, coapte, bune de mâncat. De asemenea, a încurajat-o să bea apă şi să fie fericită. În consecinţă, ea a născut în cele mai bune condiţii posibile. Dumnezeu a revelat în legătură cu situaţia ei: "Şi-au apucat-o durerile lângă trunchiul unui curmal şi a zis ea: «O, de-aş fi murit înainte de aceasta şi cu totul de-aş fi fost uitată!» Dar [un glas] a strigat-o de sub ea, [zicându-i]: «Nu fi mâhnită! Domnul tău a făcut mai jos de tine un pârâiaş! Şi scutură spre tine trunchiul de curmal, căci el va lăsa să cadă lângă tine curmale proaspete coapte! Aşadar, mănâncă, bea şi fii fericită [de copilul tău]! Iar de vei vedea tu vreun om, spune-i lui: Eu i-am juruit Celui Milostiv un post şi de aceea nu voi sta astăzi de vorbă cu niciun om!»" (Capitolul Maryam: 23-26).

Îndurarea lui Dumnezeu şi protecţia sa s-au manifestat cu claritate în această situaţie. De fapt, sfatul Lui a fost confirmat de ştiinţa modernă. În continuare, vom analiza câteva detalii ale acestui sfat.

Să Nu Fii Mâhnită

Aşa cum am afirmat mai sus, Maria s-a retras din comunitate într-un mediu mai liniştit, departe de oamenii al căror comportament ar fi putut să o rănească, incapabili fiind să recunoască aspectul miraculos al situaţiei sale.

Dumnezeu i-a spus să nu fie mâhnită şi a binecuvântat-o cu Îndurarea şi protecţia Lui. Indubitabil, se află multă înţelepciune în acest sfat, aşa cum a fost şi în retragerea Mariei într-un un loc îndepărtat. Musulmanii nu trebuie să se lase pradă tristeţii; mai mult decât atât, ei trebuie să aibă încredere în Dumnezeu şi să se lase cuprinşi de liniştea interioară izvorâtă din cunoaşterea faptului că Dumnezeu îi va ajuta întotdeauna. Această atitudine, specifică credincioşilor, a fost confirmată de ştiinţa modernă; doctorii recomandă femeilor, atât în timpul sarcinii, cât şi în timp ce dau naştere, să-şi păstreze o atitudine pozitivă şi să evite orice urmă de stres sau tristeţe. Sfatul lui Dumnezeu – de a fi fericită - a încurajat-o pentru a nu cădea în plasa tristeţii şi pentru a se bucura de vestea darului divin.

Consumul De Curmale

Dumnezeu a sfătuit-o pe Maria să mănânce curmale proaspete, coapte. În zilele noastre, curmalele sunt considerate a fi atât hrană, cât şi medicament. Oamenii de ştiinţă ştiu acum că ele conţin mai mult de zece substanţe esenţiale pentru buna funcţionare a corpului uman şi conservarea sănătăţii.

Curmalele conţin zaharuri uşor de digerat şi de absorbit care pot oferi corpului uman energia necesară producerii căldurii şi mişcării. Şi, mai important, aceste zaharuri sunt de tip fructoză, nu glucoză, care creşte rapid nivelul zahărului din sânge. Curmalele furnizează energie, ajută ţesutul muscular şi dezvoltarea celulelor nervoase şi sunt în mod special benefice oamenilor slăbiţi de boală sau celor care suferă de oboseală cronică, tocmai datorită valorii lor calorice ridicate. De exemplu, 100 de grame de curmale conţin 1,5 grame de proteine şi 50 de grame de carbohidraţi. În plus, valoarea lor calorică este de 225 kcal. Curmalele proaspete au un conţinut de 60-65 procente de conţinut zaharos şi 2 procente conţinut de proteine.

Descoperirile ştiinţei moderne sugerează că aceste fructe ajută femeile în ultimele luni de naştere. În prezent, doctorii sfătuiesc femeile gravide să consume mâncare ce conţine fructoză pentru a-şi asigura energia necesară revitalizării corpului slăbit şi pentru a profita de efectul stimulator asupra lactaţiei (cantitatea de lapte matern sporeşte).

Aceste informaţii moderne confirmă înţelepciunea ascunsă în sfatul lui Dumnezeu. Alt aspect asupra căruia merită să reflectăm este râul creat de Dumnezeu şi sfatul Lui ca Maria să mănânce şi să bea. În prezent, oamenii de ştiinţă ne informează că oamenii pot supravieţui cu apă şi curmale ani întregi, ele conţinând toate substanţele esenţiale vieţii umane. (2) De fapt, un expert renumit în acest domeniu, V. H. W. Dowson, susţine că un pahar de lapte şi o curmală pe zi asigură necesităţile nutriţionale zilnice ale unei persoane. (3)

Curmalele conţin diverse vitamine (ex: A, beta caroten, B1, B2, B3 şi B6) şi minerale (ex: sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fier, fibre, sulf, fosfor şi clorină); în plus, sunt bogate în fibre, grăsimi şi proteine. În continuare, enumerăm unele dintre beneficiile garantate ale consumului de curmale.

• Valoarea nutriţională a unei curmale se bazează pe echilibrul existent între mineralele ei. În timpul perioadei prelungite de greţuri matinale şi modificări fiziologice apare un deficit de potasiu care trebuie să fie corectat. Conţinutul ridicat de potasiu al acestui fruct este cu siguranţă binevenit în acest caz, dat fiind rolul său în menţinerea nivelului de apă al corpului.
• Fierul controlează sinteza hemoglobinei care previne anemia în timpul sarcinii şi reglează balanţa RBC din sânge, aspecte esenţiale pentru dezvoltarea fătului. Datorită nivelului ridicat de fier, o curmală şi jumătate poate asigura întregul necesar de fier al corpului, prevenind astfel toate bolile cauzate de lipsa fierului.
  Calciul şi fosforul sunt elemente foarte importante în dezvoltarea şi echilibrul scheletului şi al structurii osoase. Curmalele previn anemia şi fragilitatea oaselor datorită valorii lor nutriţionale ridicate şi a conţinutului bogat în fosfor, calciu şi fier.
• Oamenii de ştiinţă au atras atenţia că stresul şi tensiunea sunt reduse prin consumul de curmale. Cercetarea realizată la Universitatea Berkeley a demonstrat că aceste fructe sunt bogate în vitamina B1 şi magneziu, substanţe esenţiale pentru menţinerea unui sistem nervos puternic şi necesare funcţionării muşchilor. Magneziul este de asemenea important pentru rinichi, iar două sau trei curmale pe zi sunt suficiente pentru a asigura întregul necesar de magneziu al corpului uman. (4)
• Curmalele conţin şi acid folic (vitamina B9), esenţial pentru femeile gravide datorită rolului important pe care acesta îl deţine în formarea de noi celule roşii, în producerea de aminoacizi şi dezvoltarea noilor celule. O femeie gravidă are nevoie de o cantitate dublă de acid folic faţă de necesarul zilnic normal. Dacă nivelul de acid folic scade sub cantitatea necesară, se vor forma în sânge mai multe celule roşii, însă mai puţin funcţionale – astfel, poate apare anemia. Acidul folic, esenţial în dezvoltarea caracterului genetic şi în diviziunea celulară, este singura substanţă care trebuie dublată în timpul sarcinii. Curmalele sunt foarte bogate în acid folic.
• În timpul sarcinii, necesarul zilnic de vitamina A creşte la 800ug. Curmalele sunt foarte bogate în beta caroten, elementul cel mai valoros al vitaminei A. (5)
• Majoritatea fructelor prezintă un conţinut sărac în proteine; curmalele sunt însă destul de bogate în acest element. (6)
• Oxitocina este folosită în ştiinţa modernă pentru accelerarea naşterii, cunoscută fiind şi sub denumirea de "naştere rapidă". De asemenea, ea stimulează producerea laptelui matern după naştere. (7)

Profetul nostru a recunoscut beneficiile curmalelor în următorul hadis: "O familie care are curmale nu va flămânzi". (8) Acesta este un sfat excelent.

Toate informaţiile noastre actuale despre curmale demonstrează infinita înţelepciune şi Îndurarea lui Dumnezeu faţă de Maria, care, inspirată de El, şi-a satisfăcut toate nevoile nutriţionale mâncând curmale şi şi-a asigurat o naştere uşoară. Dumnezeu ştie cel mai bine.

Crearea Râului De Către Dumnezeu

Dumnezeu i-a spus Mariei că a aşezat un râu la picioarele ei ca să mănânce, să bea şi să fie fericită pentru copilul ei.

Apa, ca şi curmalele, uşurează durerile naşterii şi reglează tensiunea musculară. De fapt, unele clinici moderne de asistenţă natală sunt prevăzute cu piscine în care are loc naşterea.

Apa, necesară vieţii şi sănătăţii fizice a omului, joacă un rol important în reglarea temperaturii corpului, în transportul substanţelor nutritive şi al oxigenului şi în eliminarea materiei reziduale din celulele corpului. De asemenea, asigură mişcarea articulaţiilor, hidratarea şi elasticitatea pielii, un sistem digestiv sănătos şi protejează organele şi ţesuturile. Apa devine din ce în ce mai folosită în diverse terapii. Contactul cu apa stimulează sistemul imunitar, intensifică producerea de hormoni antistres, atenuează durerea şi stimulează circulaţia sanguină şi metabolismul. (9)

Apa este foarte importantă în timpul sarcinii din câteva motive. În acea perioadă, a bea apă este în mod special necesar, întrucât volumul de sânge creşte, iar nevoile fătului se diversifică. Femeile care aleg să alăpteze au nevoie de multă apă pentru a produce cantitatea necesară de lapte. Luând în considerare că 87 % din laptele matern este apă, se observă cât de important este acest proces.

De asemenea, apa menţine echilibrul electrolit al sângelui mamei şi al copilului. Hormonii eliberaţi în timpul sarcinii modifică modul în care sunt folosite diferitele lichide corporale. Spre sfârşitul sarcinii unei femei, volumul sângelui creşte la 150%, iar pierderea apei prin respiraţie se amplifică. Lichidul amniotic, în care se dezvoltă copilul, este reînnoit la fiecare trei ore. Cu toate acestea, se poate să scadă, precum în cazul deshidratării cauzate de consumarea unei cantităţi insuficiente de apă.

Deshidratarea din timpul sarcinii poate fi cauza naşterii premature. Unii hormoni eliberaţi în asemenea situaţii imită hormonii care cauzează durerile naşterii. Cazurile în care naşterea prematură prezintă un risc semnificativ sunt tratate prin injectarea intravenoasă a unor lichide; această procedură demonstrează importanţa consumului de apă. Contracţiile premature sunt adesea rezolvate prin terapia cu lichide.

Apa are un rol esenţial în transportul substanţelor în corpul uman. Prin vasele sanguine, apa conduce hrana şi oxigenul la embrion şi ajută la prevenirea unor infecţii comune care pot provoca pierderea sarcinii sau travaliul şi naşterea prematură. Consumul suficient de apă reduce riscul infecţiilor de acest tip. (10) Doctorii îşi informează pacientele că necesarul de apă creşte cu 50 de procente în timpul sarcinii. Dacă se consumă o cantitate insuficientă de apă, corpul reduce cantitatea unor lichide specifice şi astfel se pot declanşa diferite boli. (11)

Ştiinţa modernă demonstrează încă o dată înţelepciunea creării râului de către Dumnezeu şi a recomandării Lui ca Maria să mănânce curmale şi să bea apă. Toate acestea sunt dovezi ale cunoaşterii infinite a lui Dumnezeu.

Maria Scutură Trunchiul De Curmal

"Şi scutură spre tine trunchiul de curmal, căci el va lăsa să cadă lângă tine curmale proaspete coapte!" (Capitolul Maryam: 25)

Doctorii afirmă că, în timpul naşterii, acţiunea de a trage ceva spre tine poate avea un efect pozitiv asupra muşchilor. Pentru a uşura durerile naşterii şi a facilita o naştere mai sigură, femeile sunt sfătuite să facă anumite exerciţii care reduc tensiunea corporală şi, astfel, riscul complicaţiilor în timpul naşterii. De asemenea, e recomandabil ca procesul naşterii să fie accelerat. (12)

Doctorii sugerează ca, în stadiul al doilea al travaliului, capul unei femei să fie uşor ridicat pentru a se folosi forţa gravitaţională. Sălile de naştere din spitale au paturi cu mânere şi suporturi pentru picioare aşezate adecvat pentru a permite femeilor însărcinate să nască în cea mai confortabilă poziţie.

Alţi medici îşi sfătuiesc pacientele să stea jos sau să se aşeze în scaune special adaptate pentru naştere. Anterior dezvoltărilor tehnologice recente, unele camere pentru naştere aveau o frânghie care atârna din tavan, de care viitoarea mamă trebuia să încerce să tragă şi să se ridice, favorizând astfel procesul naşterii. Toate aceste metode sunt teoretic şi logic utile. (13) Probabil, din acest motiv, Dumnezeu i-a spus Mariei să scuture trunchiul de curmal. Dumnezeu ştie cel mai bine.

Maria Revine În Comunitate

Când Maria s-a întors cu Profetul Iisus, oamenii nu au putut înţelege miracolul lui Dumnezeu. Astfel, ei au acuzat-o de imoralitate şi au ponegrit-o, deşi ştiau că, prin simpla apartenenţă la familia 'Imran, ea era pioasă, cu mare frică şi respect faţă de Dumnezeu, cu un caracter imaculat şi întotdeauna strictă în a-şi proteja modestia. Dumnezeu a revelat în Coran o parte dintre aceste calomnii: "Apoi a venit cu el la neamul ei, purtându-l [în braţe]. Şi i-au zis ei: «O, Maria, tu ai făcut un lucru îngrozitor! O, soră a lui Aaron, tatăl tău nu a fost un om [făcător] de rău, iar mama ta nu a fost o târfă!»" (Capitolul Maryam: 27-28).

Cu certitudine, aceasta a fost o încercare pentru Maria care a trebuit să facă faţă unor astfel de acuzaţii, deşi era o femeie castă, plină de respect şi veneraţie faţă de Dumnezeu. Oamenii din comunitatea Mariei, în pofida reputaţiei ei şi a familiei sale, i-au ignorat caracterul impecabil şi conduita onorabilă, însă ea, ca de fiecare dată, s-a întors către Dumnezeu şi a avut încredere în El, ştiind că El o va apăra în cel mai bun mod posibil.

Jurământul De Tăcere Al Mariei

Dumnezeu, Care întotdeauna a răspuns rugilor Mariei cu generozitate şi compasiune, i-a dăruit pace interioară în timpul acestei încercări. Ştiind că Dumnezeu o va dezvinovăţi complet, ea a fost inspirată divin să facă un jurământ: "Eu i-am juruit Celui Milostiv un post şi de aceea nu voi sta astăzi de vorbă cu niciun om!" (Capitolul Maryam: 26). Acestea sunt vorbele ei către oameni.

În continuare, ea doar a arătat înspre Profetul Iisus - despre care Dumnezeu a pomenit prin îngerul Gavriil: "El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel şi când va fi bărbat între două vârste şi va fi dintre cei evlavioşi"(Capitolul 'Al-'Imran: 46) – în timp ce oamenii o înfruntau şi ponegreau.

Dumnezeu le-a prezentat oamenilor care o înconjurau pe Maria un miracol excepţional, permiţând Profetului Iisus să vorbească în timp ce era încă un prunc în leagăn. Prin vorbele sale, Dumnezeu a dezvinovăţit-o pe Maria şi l-a prezentat pe Profetul Iisus drept unul dintre profeţii Lui trimişi israeliţilor: "Ea [Maria] a făcut semn spre el, dar ei au zis: «Cum să vorbim cu acela care este un prunc de leagăn?» Dar el [pruncul] a zis: «Eu sunt robul lui Allah! El mi-a dăruit Scriptura şi m-a făcut profet! Şi El m-a binecuvântat, oriunde aş fi, Şi mi-a poruncit Rugăciunea [As-Salat] şi Dania [Az-Zakat] cât voi trăi, Şi bunăcuviinţă faţă de născătoarea mea! Şi nu m-a făcut pe mine trufaş, nici ticălos! Şi pacea fie asupra mea în ziua în care m-am născut şi în ziua în care voi muri şi în ziua în care voi fi adus la viaţă [din nou]!» [Spune, Muhammed]: «Acesta este Iisus, fiul Mariei!» Aceasta este povestea adevărată de care ei se îndoiesc!" (Capitolul Maryam: 29-34).

Miracolul i-a uimit pe oamenii din comunitatea Mariei. Dumnezeu a revelat: "Şi [adu-ţi aminte] de aceea care şi-a păstrat castitatea ei. Şi am suflat Noi asupra ei prin Duhul Nostru şi am făcut din ea şi din fiul ei semn pentru [toate] lumile"(Capitolul Al-'Anbiya': 91) şi astfel a consfinţit superioritatea celor doi, ridicându-i deasupra celorlalţi oameni. Caracterul superior, onoarea şi puritatea Mariei au fost revelate chiar de către Dumnezeu, iar cei care au ponegrit-o au fost învinşi.

În versetul: "Şi am făcut Noi din fiul Mariei şi din mama lui un semn şi Noi le-am dat lor doi [adăpost] pe o colină statornică şi cu izvor" (Capitolul Al-Mu'minun: 50), Dumnezeu ne revelează că Profetul Iisus şi Maria au continuat să trăiască protejaţi de harul Lui şi după aceste evenimente.

Cei Care Au Ponegrit-O Pe Maria

Aceste miracole le-au dovedit israeliţilor că Dumnezeu i-a înălţat pe Maria şi Profetul Iisus deasupra celorlalţi oameni datorită superiorităţii lor spirituale. Mai mult, Dumnezeu a revelat că pe aceia care vor continua să o ponegrească pe Maria îi va pedepsi sever: "Şi din pricina necredinţei lor şi a clevetirilor grele pe seama Mariei, Şi din pricina vorbelor lor: «Noi l-am omorât pe Mesia Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Allah!», în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au răstignit pe cruce, ci a fost făcut [cineva] să semene cu el! Cei care au avut păreri diferite în privinţa lui [Iisus], au fost în îndoială [în legătură cu moartea lui]; ei nu au avut cunoştinţă sigură despre ea [moartea lui], ci doar au urmat unor presupuneri. De bună seamă, nu l-au omorât." (Capitolul An-Nisa': 156-157).

Caracterul Superior Al Mariei

Cima da Conegliano's painting, 1509-10. It is on display in the Church of the Carmini, Venice, Italy.

Maria reprezintă un model pentru toate femeile musulmane, întrucât şi-a menţinut daaiccaracterul impecabil de-a lungul întregii sale vieţi. Dumnezeu a crescut-o ca pe o plantă încântătoare, ca să folosim expresia coranică, şi i-a oferit o responsabilitate foarte importantă. Dumnezeu, aşa cum a ales familia 'Imran, a ales-o pe Maria, i-a dăruit o familie cunoscută prin oamenii săi devotaţi şi credincioşi şi a încredinţat-o spre creştere acestor persoane virtuoase. Apoi, El i-a lăsat responsabilitatea educării Mariei Profetului Zaharia, un profet distins şi elevat. Când ea a asimilat cunoaşterea necesară, Dumnezeu a început să îi arate miracolele Sale şi ea a văzut cu claritate îndurarea, protecţia şi mila Lui revărsându-se asupra sa. Un exemplu de susţinere şi graţie divină: ea găsea mâncare în altarul unde Îl adora pe Dumnezeu. Mai târziu, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gavriil pentru a-i vorbi Mariei despre Îndurarea lui Dumnezeu asupra ei.

Maria şi-a demonstrat devotamentul autentic şi loialitatea faţă de Dumnezeu prin virtutea şi comportamentul ei impecabil. Mai mult decât atât, ea şi-a manifestat smerenia profundă şi adevărată faţă de Dumnezeu prin hotărârea, adorarea şi supunerea necondiţionată în faţa voinţei divine.

Să fie singură într-un moment extrem de dificil a fost un test dur pentru ea; nu era nimeni să o ajute, susţină sau măcar îndrume. De obicei, oamenii singuri cad pradă neputinţei şi tristeţii. Dar cu Maria nu a fost aşa, întrucât ea şi-a pus toate speranţele şi încrederea numai în Dumnezeu.

Cu statornicie, ea a căutat ajutorul lui Dumnezeu şi a ştiut că trebuie să se supună şi să urmeze călăuzirea Lui. Ea nu a cedat niciodată disperării şi depresiei, oricât de dificilă ar fi fost încercarea, pentru că s-a supus cu toată inima lui Dumnezeu, ştiind că El va întoarce toate nenorocirile înspre bine şi va sfârşi toate greutăţile în cel mai bun mod. La fiecare situaţie dificilă întâmpinată, Dumnezeu i-a oferit o soluţie, a susţinut-o cu îndurarea şi ajutorul Lui şi a ascuns în toate greutăţile un mare bine şi multă frumuseţe.

Lipsa ei de experienţă a constituit un aspect foarte important al încercării prin care a trebuit să treacă. Ea a rămas însărcinată şi a născut copilul singură. Absolut singură şi neştiind ce să facă, nu a dat curs pesimismului, ci şi-a manifestat puterea, voinţa şi hotărârea sa excepţionale. În plus, ea s-a lăsat cuprinsă de liniştea interioară caracteristică celor care ştiu că Dumnezeu îi susţine prin cele mai perfecte daruri. Astfel, El i-a uşurat povara şi a ajutat-o să reuşească.

Alt semn al caracterului superior al Mariei îl reprezintă răbdarea de care a dat dovadă în timp ce îşi îndeplinea responsabilităţile dificile. Oameni lipsiţi de credinţă i-au pus la încercare răbdarea, incapabili să recunoască statutul ei superior şi onorabil, judecând-o conform ignoranţei lor şi acuzând-o de lucruri pe care nu le-a făcut. Însă ea a făcut dovada răbdării şi a credinţei absolute în Dumnezeu. Nu şi-a compromis tăria de caracter, voinţa şi integritatea, ştiind prea bine că Dumnezeu controlează totul şi o va dezvinovăţi.

Altă trăsătură remarcabilă de caracter constă în dezinteresul total al Mariei de a încerca să câştige acceptarea oamenilor. Ea s-a lăsat în voia lui Dumnezeu, cu credinţă pură, şi nu a fost afectată de acuzaţiile şi comentariile maliţioase. Dată fiind credinţa şi devoţiunea ei, singurul său efort a fost de a se comporta astfel încât să câştige buna mulţumire a lui Dumnezeu. În consecinţă, Dumnezeu a răsplătit-o cu Îndurarea Lui.

Există două modalităţi de a face cunoscut altora caracterul bun al unei persoane: prin cuvinte sau prin comportament moral. A doua modalitate este mult mai eficientă şi valoroasă, întrucât reflectă autenticitatea fiinţei şi nu poate fi imitată. Viaţa şi comportamentul unei persoane îi poate oglindi credinţa numai dacă aceasta este cu adevărat vie în inima sa.

Maria a manifestat această moralitate superioară, devenind un model şi o invitaţie vie la religie prin credinţa, comportamentul şi caracterul său. Chemării ei veritabile i se răspunde în cel mai bun mod posibil, cu voia lui Dumnezeu. Credinţa oamenilor se adânceşte, dacă ei încearcă să urmeze exemplul Mariei şi să îi ia drept model caracterul.

Note:

1. Mahmud Alusi, Ruh al-Maani fi Tafsir al-Qur'an (Beirut), 3:133-34; Ismail Hakki Bursevi, Ruhu'l Beyan (Spritiual Meaning) (Istanbul: 1306 ah) 1:321

2. http://www.geocities.com/SoHo/Easel/3809/hurma.htm

3. "Date and Health;" www.sgp-dates.com/date.htm 

4. Ibid. 

5. "Date Palm," Telmedpak Agriculture; www.telmedpak.com/agricultures.asp?a=agriculture&b=date_palm 

6. Ibid.

7."Break Your Fasting On Dates," Islamonline.net; http://198.65.147.194/English/Science/2000/7/article5.shtml; "Mothering and Oxytocin or Hormonal Cocktails for Two," Sarah Blaffer Hrdy and C. Sue Carter ; www.people.virginia.edu/~rjh9u/oxytocin.html 

8. Sahih Muslim hadiths

9. http://www.yasamsaglik.com/HaberAraSonuc.asp?txtAnahtar1=Migren http://www.autism-tr.org/hydroteraphy.htm 

10. "Preganancy and Water;" www.mumcu.com/html/article.php?sid=247 

11. http://www.bebek.com/index.asp?bolum=12&haberid=173

12. http://www.bebek.com/index.asp?bolum=4&konu=49 

13. "The second stage of pregnancy;" www.mumcu.com/html/article.php?sid=43 

Profetul Iisus, Fiul Mariei

Responsabilitatea Profetului Iisus, unul dintre oamenii aleşi de Dumnezeu în această viaţă şi în Viaţa de Apoi, a constat în a-i chema pe oameni la calea cea dreaptă. Dumnezeu îl descrie ca pe o persoană foarte diferită de ceilalţi oameni. De exemplu: a fost născut fără tată, mamei sale, Mariei, Dumnezeu i-a transmis prin îngerii Lui că el va fi Mesia; în plus, el a fost înzestrat cu multe alte calităţi unice. Una dintre acestea este menţionată în Coran: "Mesia Iisus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Său pe care El l-a transmis Mariei şi un duh de la El"(Capitolul An-Nisa': 171). "Îngerii au zis: «O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa, fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah].»" (Capitolul 'Al-'Imran: 45).

Expresia "Cuvântul lui Allah" este folosită numai pentru Profetul Iisus. Dumnezeu a revelat numele lui, Iisus Mesia, înainte ca el să se fi născut şi l-a numit "cuvântul Său". Astfel, statutul distinctiv al Profetului Iisus este încă o dată scos în evidenţă.

Numai Coranul, pe care Dumnezeu a promis să-l păstreze intact şi nemodificat până în Ziua Judecăţii, ne oferă informaţii corecte despre Profetul Iisus. Spre deosebire de Noul Testament, Coranul afirmă că Profetul Iisus nu a fost crucificat. Mai exact, el a fost înălţat la ceruri de către Dumnezeu şi se va întoarce înainte de Sfârşitul Lumii, în perioada care precede Ziua Judecăţii. Multe hadisuri confirmă acest fapt.

În continuare, vom examina aceste aspecte în detaliu.

si Noi ti-am trimis tie Cartea ca tâlcuire pentru toate lucrurile, calauza, îndurare si buna vestire pentru musulmani“
(Capitolul An-Nahl: 89)

Iisus Nu A Fost Crucificat

Soldaţii romani şi preoţii evrei, care au fost responsabili de arestarea Profetului Iisus, susţin că el a fost crucificat şi a murit pe cruce. Toţi creştinii acceptă această credinţă, precum şi învierea şi înălţarea lui la ceruri. Totuşi, Coranul oferă o perspectivă diferită:"Şi din pricina vorbelor lor: «Noi l-am omorât pe Mesia Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Allah!», în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au răstignit pe cruce, ci a fost făcut [cineva] să semene cu el! Cei care au avut păreri diferite în privinţa lui [Iisus], au fost în îndoială [în legătură cu moartea lui]; ei nu au avut cunoştinţă sigură despre ea [moartea lui], ci doar au urmat unor presupuneri. De bună seamă, nu l-au omorât, Ci Allah l-a înălţat la El. Iar Allah este Puternic şi Înţelept [Aziz, Hakim]." (Capitolul An-Nisa': 157-158).

Expresia "a fost făcut cineva să semene cu el" demonstrează că Profetul Iisus nu a fost ucis, ci ridicat la cer. Dumnezeu spune că aceia care cred contrariul nu cunosc adevărul. Oamenii au văzut cum murea cineva care semăna cu Profetul Iisus, în timp ce, în realitate, acesta s-a ridicat la ceruri.

Morţile Profeţilor

O analiză comparativă a cuvintelor folosite pentru a relata, în general, moartea Profeţilor şi a celor folosite în cazul Profetului Iisus prezintă un aspect important. În primul caz, Coranul foloseşte qatala (a ucide), maata (a muri), halaka (a ucide), salaba (a crucifica) şi alte câteva cuvinte specifice. Coranul este foarte clar şi exact în ce priveşte faptul că "... în vreme ce ei nu l-au omorât [wa ma qataloohu], nici nu l-au răstignit pe cruce [wa ma salaboohu]". Oamenilor le-a fost arătată o "asemănare" a Profetului Iisus care, de fapt, a fost ridicat de Dumnezeu la ceruri: "Când Allah a spus: «O, Iisus! Eu îţi voi da o răsplată îmbelşugată, [mutawaffeeka] te voi înălţa la Mine [wa raafi`uka], te voi mântui de cei care nu cred şi îi voi pune pe cei care te-au urmat peste cei care nu cred până în ziua Învierii.»" (Capitolul 'Al-'Imran: 55). Cu alte cuvinte, Profetul Iisus, nu a avut parte de o moarte normală. Termenul "tawaffa", din versetul de mai sus, este folosit precum urmează:

Teweffa: A Cauza Moartea, A Lua În Timpul Somnului Sau A Lua Înapoi

"Eu nu le-am spus decât ceea ce mi-ai poruncit: «Adoraţi-L pe Allah, Domnul meu şi Domnul vostru!» şi am fost martor împotriva lor atâta vreme cât m-am aflat printre ei. Şi după ce m-ai luat [tawaffa] la Tine, ai fost doar Tu Priveghetor peste ei, căci Tu eşti Martor tuturor lucrurilor!" (Capitolul Al- Ma'ida: 117).

Expresia folosită aici provine din cuvântul arab "teweffa" care reprezintă actul de "a lua sinele înapoi", fie în somn, fie prin moarte, sau, în cazul lui Iisus, "a fi luat înapoi în prezenţa lui Dumnezeu" - nu a fi ucis sau omorât. Acest cuvânt este folosit în alt verset pentru a descrie luarea înapoi a unei persoane în timp ce el sau ea se află în somn: "El este Cel ce vă ia la Sine [yeteueffaakum] noaptea şi El ştie ceea ce voi aţi dobândit peste zi. Apoi El vă readuce la viaţă în timpul ei, până se va împlini un termen hotărât" (Capitolul Al-'An'am: 60).

Dumnezeu ne spune că Profetul Iisus nu a fost ucis sau crucificat, ci oamenilor le-a fost prezentat cineva care semăna cu el; El este cel care l-a luat înapoi (aşa cum se întâmplă în timpul somnului) şi l-a ridicat la ceruri. Pentru toţi ceilalţi profeţi sunt folosite cuvinte precum "qatele" sau "meut" (moarte). Astfel, putem conchide că Profetul Iisus a fost lăsat într-o stare similară somnului şi înălţat la ceruri pentru a se bucura de prezenţa lui Dumnezeu; el nu a experimentat moartea aşa cum o ştim, ci doar a părăsit dimensiunea noastră. Dumnezeu ştie cel mai bine.

Întoarcerea Profetului Iisus

Multe versete fac referire la întoarcerea Profetului Iisus. În rândurile următoare sunt prezentate câteva dintre ele:

1)

"Când Allah a spus: «O, Iisus! Eu îţi voi da o răsplată îmbelşugată, te voi înălţa la Mine, te voi mântui de cei care nu cred şi îi voi pune pe cei care te-au urmat peste cei care nu cred până în ziua Învierii. Apoi la Mine va fi întoarcerea voastră şi Eu voi judeca asupra celor în care voi nu vă înţelegeţi»" (Capitolul 'Al-'Imran: 55). Acest verset menţionează un grup de oameni, urmaşi ai Profetului Iisus, care vor fi deasupra necredincioşilor până în Ziua Învierii. Vor exista, prin urmare, oameni care îl vor urma până în Ziua Judecăţii. Privind la creştinii din zilele noastre, se observă că esenţa religiei lor a fost falsificată şi nu mai coincide cu credinţa propovăduită de Profetul Iisus. De exemplu, ei susţin că el este fiul lui Dumnezeu şi parte a trinităţii (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh). Prin încălcarea limitelor pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru umanitate, creştinii din ziua de azi s-au îndepărtat de religia adevărată a lui Dumnezeu şi nu mai pot fi consideraţi adepţi veritabili ai Profetului Iisus. Coranul susţine foarte clar că aceia care cred în trinitate sunt necredincioşi: "Necredincioşi sunt aceia care spun: «Dumnezeu este al treilea din trei», căci nu există Dumnezeu în afară de [Allah] cel Unic" (Capitolul Al-Ma'ida: 73). Prin urmare, aceşti oameni care îl urmează pe Profetul Iisus trebuie să apară la a doua sa venire pe Pământ şi ei vor fi ridicaţi deasupra necredincioşilor până în Ziua Judecăţii.

Paolo Veronese's "Feast in the House of Levi," an oil painting from 1573. It is on display in Venice's Accademia Museum. This picture from the Italian Renaissance depicts Prophet 'Isa (as) and the Apostles.

2)

"Nu va fi niciunul dintre oamenii Cărţii care să nu creadă în el, înaintea morţii sale. Iar în Ziua de Apoi el va fi martor împotriva lor" (Capitolul An-Nisa': 159). În acest verset, "el" se referă la Profetul Iisus, aşa cum ni se arată şi în continuare: "Şi din pricina vorbelor lor: «Noi l-am omorât pe Mesia Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Allah!», în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au răstignit pe cruce, ci a fost făcut [cineva] să semene cu el! Cei care au avut păreri diferite în privinţa lui [Iisus], au fost în îndoială [în legătură cu moartea lui]; ei nu au avut cunoştinţă sigură despre ea [moartea lui], ci doar au urmat unor presupuneri. De bună seamă, nu l-au omorât, Ci Allah l-a înălţat la El. Iar Allah este Puternic şi Înţelept [Aziz, Hakim].»" (Capitolul An-Nisa': 157-158).

Unii savanţi interpretează "înaintea morţii sale" ca referindu-se la moartea oamenilor Cărţii (evreii şi creştinii). În acest caz, fiecare evreu şi creştin va crede în Profetul Iisus înainte ca el / ea să moară. Însă, în timpul vieţii Profetului Iisus, marea majoritate a evreilor regiunii a refuzat să creadă în el şi unii dintre ei chiar au încercat să îl ucidă. În ce priveşte acei evrei şi creştini care au trăit după ce Profetul Iisus a fost înălţat pentru a fi în prezenţa lui Dumnezeu, ei nu mai pot fi numiţi adepţii lui, întrucât nu întrunesc trăsăturile coranice ale credinţei.

Afirmaţia - "Iar în Ziua de Apoi el va fi martor împotriva lor" - ne vesteşte încă o dată întoarcerea Profetului Iisus. În concluzie, aceste versete indică faptul că toţi oamenii Cărţii vor crede înainte ca Profetul Iisus să moară. Versetul se referă la viitor, întrucât vorbeşte de moartea Profetului Iisus. În plus, se menţionează că toţi oamenii Cărţii vor crede în el - ceea ce încă nu s-a întâmplat.

După cum vom analiza în detaliu în capitolele următoare, oamenii Cărţii îl vor vedea şi recunoaşte şi vor deveni urmaşii lui musulmani (credincioşi supuşi ai lui Dumnezeu) în timpul vieţii sale, iar Profetul Iisus, în Viaţa de Apoi, va depune mărturie în ceea ce priveşte comportamentul lor. Dumnezeu ştie cel mai bine.

3)

Alte versete menţionează întoarcerea lui pe Pământ: "Şi când a fost dat fiul Mariei ca pildă, atunci neamul tău s-a veselit, Zicând ei: «Oare zeii noştri sunt mai buni sau el?» Şi nu ţi l-au dat ţie ca pildă decât pentru ceartă. Ba ei sunt un neam [de oameni] gâlcevitori. El nu este decât un rob, asupra căruia Noi ne-am revărsat harul Nostru şi din care am făcut o pildă pentru fiii lui Israel. Şi de am fi voit Noi, am fi făcut în locul vostru îngeri care să vă urmeze pe pământ." (Capitolul Az-Zukhruf: 57-60).

În continuare, Dumnezeu se referă la Profet atribuindu-i o denumire aparte - Semn pentru Ceas: "Şi el va fi un semn pentru Ceas; deci nu vă îndoiţi în privinţa lui şi urmaţi-mă pe mine, căci aceasta este o cale dreaptă!" (Capitolul Az-Zukhruf: 61). Acest verset indică clar că Profetul Iisus se va întoarce, întrucât el a trăit cu aproximativ şase secole înainte de revelaţia coranică. Prima lui viaţă nu poate fi înţeleasă ca un semn pentru Ceasul Zilei Judecăţii, aşadar se va întoarce la sfârşitul timpurilor, în perioada care precede Ziua Judecăţii. Dumnezeu ştie cel mai bine.

4)

Multe alte versete indică acest eveniment miraculos. Printre ele menţionăm următoarele: "Îngerii au zis: «O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Mesih, Isa, fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah]. El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel şi când va fi bărbat între două vârste şi va fi dintre cei evlavioşi». Însă ea a zis: «Doamne, cum să am eu un prunc, dacă nu m-a atins niciun bărbat?» I-a răspuns El: «Întocmai aşa! Allah creează ceea ce voieşte El. Când El hotărăşte un lucru, El spune doar «Fii» şi el este de îndată!» Şi El îl va învăţa scriptura şi înţelepciunea, Tora şi Evanghelia." (Capitolul 'Al-'Imran: 45-48).

Dar ce "carte" îl va învăţa El pe Profetul Iisus? Coranul răspunde acestei întrebări în versetul următor unde aceeaşi expresie este folosită: "Şi când Allah va zice: «Iisus, fiu al Mariei, adu-ţi aminte de harul Meu asupra ta şi asupra mamei tale, când Eu te-am întărit cu Duhul Sfânt, să vorbeşti oamenilor din leagăn şi când vei fi bărbat în toată firea! Eu te-am învăţat scrierea, înţelepciunea, Tora şi Evanghelia.»" (Capitolul Al-Ma'ida: 110). Examinând cartea la care fac referinţă ambele versete, ne dăm seama că aceasta este Coranul, ultima carte revelată trimisă umanităţii. Cărţile precedente au fost Tora şi Biblia - psalmii revelaţi Profetului David sunt conţinuţi în Vechiul Testament. Un alt verset foloseşte termenul de carte pentru Coran atunci când îl aşează alături de Tora şi Evanghelie: "Allah! Nu este Dumnezeu în afară de El, cel Viu, Cel Veşnic! El ţi-a pogorât Cartea cu adevărul, întărindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora şi Evanghelia" (Capitolul 'Al-'Imran: 2-3).

De vreme ce a fost ridicat la Dumnezeu cu 600 de ani înainte de revelarea Coranului, Profetul Iisus trebuie să se întoarcă. Hadisurile Profetului nostru revelează că Profetul Iisus, atunci când se va întoarce, va conduce conform Coranului şi nu Bibliei. (Pentru mai multe informaţii a se vedea Harun Yahya, "Semnele zilei de apoi" [Istanbul: Global Publishing, 2003]) Această interpretare se potriveşte înţelesului versetului. Dumnezeu ştie cel mai bine.

"V-am trimis Noi vouă versete limpezitoare şi pildă de la cei care s-au petrecut mai înainte de voi şi îndemn pentru cei care au frică [de Allah]"
(Capitolul An-Nur: 34)

5)

İn plus, versetul "Înaintea lui Allah, Iisus este asemenea lui Adam" (Capitolul 'Al-'Imran: 59) ar putea prezice venirea lui Iisus. Învăţaţii au evidenţiat că ambii Profeţi au fost creaţi fără un tată: Profetul Adam (Pacea lui Allah fie asupra sa!) a fost creat din lut prin porunca lui Dumnezeu - "Fii!"; Profetul Iisus a fost creat fără un tată prin aceeaşi poruncă divină. Profetul Adam a fost adus din ceruri pe pământ; probabil, la sfârşitul timpurilor, Profetul Iisus va fi readus pe pământ din ceruri, acolo unde se bucură de prezenţa lui Dumnezeu. Dumnezeu ştie cel mai bine. După cum am văzut, versetele care indică întoarcerea lui sunt foarte clare. Mai mult, Coranul nu foloseşte nicio expresie similară în cazul altui Profet; ea se aplică doar Profetului Iisus.

6)

Alt verset care se referă la înălţarea la ceruri şi coborârea din nou pe pământ a Profetului Iisus este următorul: "Şi pacea fie asupra mea în ziua în care m-am născut şi în ziua în care voi muri şi în ziua în care voi fi adus la viaţă [din nou]!" (Capitolul Maryam: 33). Acest verset, analizat prin raportare la Capitolul 'Al-'Imram: 55, semnalează o realitate importantă: în Capitolul 'Al-'Imram: 55 se vorbeşte despre Profetul Iisus ca fiind luat înapoi în ceruri, în prezenţa lui Dumnezeu, şi nu se menţionează nimic referitor la moartea sau uciderea sa. Totuşi, Capitolul Maryam: 33 face referinţă la ziua când el va muri. Această a doua moarte este posibilă, doar dacă el va mai trăi pe Pământ încă o dată. Dumnezeu ştie cel mai bine

7)

Altă dovadă este cuvântul "kahlaaniy" menţionat mai jos: "Şi când Allah va zice: «Iisus, fiu al Mariei, adu-ţi aminte de harul Meu asupra ta şi asupra mamei tale, când Eu te-am întărit cu Duhul Sfânt, să vorbeşti oamenilor din leagăn şi când vei fi bărbat în toată firea! [kahlaaniy]!»" (Capitolul Al-Ma'ida: 110); "El le va vorbi oamenilor [încă] din leagăn, la fel şi când va fi bărbat între două vârste [kahlaaniy], şi va fi dintre cei evlavioşi." (Capitolul 'Al-'Imran: 46).

Acest cuvânt, care apare doar în aceste două versete şi doar referitor la Profetul Iisus, descrie o persoană aflată la maturitate, între vârsta de 30 şi 50 de ani. Cu alte cuvinte, nu vizează un tânăr, ci o persoană înţeleaptă, aflată în apropierea împlinirii unei vârste înaintate. Savanţii musulmani sunt de acord că acest cuvânt indică o vârstă mai mare de 35 de ani.

De asemenea, ei au sugerat, bazându-se pe un hadis relatat de Ibn Abbaas, că Profetul Iisus a fost ridicat la Dumnezeu când avea puţin peste 30 de ani şi va mai trăi încă 40 de ani după cea de a doua sa venire; versetul de mai sus confirmă acest eveniment miraculos. (14)

Coranul foloseşte această expresie doar în legătură cu Profetul Iisus, pentru că toţi ceilalţi profeţi cunoscuţi şi-au îndeplinit sarcina de a chema oamenii la credinţă după ce au atins maturitatea. În cazul Profetului Iisus avem de-a face cu situaţii uimitoare; expresiile "în leagăn" şi "în toată firea" punctează cele două momente miraculoase.

At-Tabari, în lucrarea sa "Comentariul lui At-Tabari", explică aceste expresii: "Aceste afirmaţii [Capitolul Al-Ma'ida: 110] indică faptul că, pentru a-şi continua viaţa destinată pe pământ şi pentru a vorbi cu oamenii, aflat la vârsta celui «în toată firea», Iisus va coborî din ceruri. El a fost înălţat când era încă tânăr. Acest verset [Capitolul 'Al-'Imran: 46] demonstrează că Iisus trăieşte. Ahl al Sunnah împărtăşeşte acelaşi punct de vedere: versetul afirmă că el va predica oamenilor când se va afla la maturitate. El va putea atinge maturitatea doar întorcându-se pe pământ din ceruri." (15)

Intrepretările termenului "kahlaaniy", precum şi celelalte informaţii despre Profetul Iisus, susţin întoarcerea lui miraculoasă pe pământ la sfârşitul timpurilor şi menirea sa de a îndruma oamenii spre religia adevărată. Indubitabil, aceasta este o veste bună pentru toţi credincioşii, un dar generos şi o îndurare de la Dumnezeu. Credincioşilor le revine responsabilitatea de a-l susţine şi a-l apăra pe Profetul Iisus, după cea de-a doua sa venire, în cel mai adecvat mod posibil şi de a trăi conform moralităţii expuse în Coran.

Note:

14. Muhammad Khalil Herras, Fasl al-Maqal fi raf`i `Isa hayyan wa nuzulihi wa qatlihi ad-Dajjal, (Cairo: Maktab at al-Sunnah, 1990), 20. 

15. Imam at-Tabari, Tafsir al-Tabari, 2:528; 1:247